Plutesc pe un scaun de plastic,ma innec in savoarea urei mele sarcastice.In memoria mea e o arhiva cu documente ce nu pot fi desfacute, si stau si scriu aceste chestii venal respirate, ce nu par a fi decat o mare de pacate iesite la suprafata.sunt un inger urat ce nu isi gaseste locul,intr'un ciob de sticla ingropat intr'un cimitir plin de cadavre neinsemnate .Imi savurez zgomotoasa tacere printre ei ,ma despic sangerata cate un pic,simt cum pierd mii de bucati din mine.
Sufletul meu macelarit barbar ramane confuz,impreuna zdrobit si cu totul congelat ca o mumie intr'un sarcofag.V.am lasat in asta lume cruda, ce poate numai sa coaca ura si minciuna, fara nici o indoiala ezitare, in locul careia eu prefer a mea moarte.
