Sa nu crezi

ca orice basm,incepe cu "a fost odata",un baiat si-n gandurile lui mereu aceeasi fata,desprinsa parca din povesti cu sirene,un suflet cald printre-atatea suflete mult prea viclene,si chiar daca nu purta semne de razboi,putea schimba in foc orice sloi,si fiecare gest al ei era un mesaj ascuns,unica pe Terra se purta de parc-avea raspuns la orice intrebare,iar el o iubea nespus,si ea-l aducea cu un pas mai aproape de soare,in fiecare zi,caci mergeau impreuna pe aceeasi carare,care se lumina cu fiecare pas al lor,si nici unul nu simtzea nevoia sa joace un alt rol decat cel pe care l-au primit prin destin,caci crezi ca poti trece peste orice,atunci cand ce era gol in tine acum e plin,de o apa curata,si amandoi simtzeau ca-shi primesc inapoi o viatza furata... ...o stii si tu...n-ai vazut-o?...pentru un moment shi tzi-a ramas in suflet...de-atunci o portzi cu tine...oriunde...oricand...si simtzi ca deja...face parte din tine... ...si-i parea uneori prea ciudat,simtea ca soarta s-a jucat atat cu el,iar acum ii ofera totul,de parca ar fi castigat potul cel mare,intruchipat in miscarile ei usoare ca vantul,in pasii ei ce parca n-ating pamantul,in glasul ei ce pare a fi cantul zilei,in care gandul strazii isi baga simtzamantul,si acum ii umple traiul,de parca ar trai pe pamant Raiul,perturbat doar de absentza ei,de absentza acelei femei,pe care ai privit-o,itzi dai seama ca stie ce vrei,te prinde teama absurda a celor ce traiesc printre zei.si-o pierzi uneori cand o privesti,te trec fiori,te-ntrebi de gresesti,auzi viori cand nu reusesti in ochii ei clar sa citesti,caci par a avea intregul univers inchis in ea...la inceput ai vrut-o,acum ea oare,nu te mai vrea?... ...si-atunci a vrut s-o stranga-n bratze ,crezand ca ea o sa-l inaltze deasupra fricii lui,ca focul lor o sa se stinga...dar n-a simtzit nimic,de parca ceata luase forme,si el voia sa le atinga,si deschizand ochii a vazut sculptat in bezna,de lumina ce trecea prin geam,trupul ei de la cap la glezna,care s-a risipit apoi,ca un vant subtzire,si crezand ca-shi pierde mintzile si-a spus:"...m-am indragostit de-o amintire...!" ... ...acum,totul o amintire era,de fapt eroul nostru din amintiri traia,si o cauta neincetat,debusolat,shi luptand cu destinul,incercand zi de zi chinul,luptand sa gaseasca un inteles,intrebandu-se de ce a fost ales tocmai el,cautand in chip si fel sa o gaseasca,caci fara ea,el a uitat sa traiasca,si-a cazut la pamant,ca n-a mai putut...si intr-o zi,in ochii unui tanar a vazut sclipirea ei,s-a revazut traind intre zei,dar a revenit intre cei ca noi,s-a lovit privind intr-o oglinda,de propria imagine:un om imbatranit,traind la o margine,a lumii de care nu se mai simtzea legat...si deodata dezlegat astfel,blestemandu-l pe cel ce i-a rapit viatza,a vazut in fatza sa un alt batran ce l-a intrebat:"si tu ai iubit-o pe ea?" "da..." "stii ca am fost blestematzi sa nu putem uita?" "stiu...ma intreb oare sunt viu sau traiesc iadul..." "esti viu batrane,doar ca ai iubit una dintre ele...acum inchide-tzi pleoapele grele..."...