Uneori il simt langa mine...alteori simt cum holograma lui se topeste...dispare si se transforma in aer dulce...inspir…e cel mai perfect lucru care mi se intampla.acum,pentru prima data simt si eu gustul unei perfectiuni.insa cum perfectiunea nu este perfecta,aflu ca intr-adevar este prea departe de mine si nu imi ramane decat sa stau si sa imi imaginez…sa ma joc in mintea mea cum imi voi modela eu acea zi in care il voi strange in brate,ii voi atinge fata si ii voi saruta buzele pe care oricand le pot vedea intr-un mod mai electronic sau nu…cel mai ipocrit mod posibil. si dimineatza ma trezesc prea devreme incercand sa mai adorm.....intra dimineatza si in camera mea...si se amesteca cu intunericul care m-a adormit toata noaptea...imi transforma peretii intr-o culoare usor gri... si ma gandesc ca el acuma se pune sa doarma... este atata de pura intamplarea noastra…ca o dimineatza de primavara,cand ma dau jos din pat si ma simt inca obosita.simt ca ceva nou se intampla in viata mea si atunci incep sa ma trezesc.este ca si cum as gusta din realitatea frumoasa…nu tot timpul frumoasa.si imi place sa imi aduc aminte si sa retraiesc senzatia cand ma dau jos din pat si ma scutura frigul …pun picioarele desculte pe covor si simt cum o racoare mi le raceste.este o stare simpla,imi place ..cum am putut si eu sa nu pierd primul rasarit din viata mea care se reflecta in geamurile din celalalt bloc si imi paleste fata….privirea. …este ciudat cum poti sa compari o persoana cu o zi de primavara.nu am sa spun acum cuvinte care sa te induioseze,esti pur si simplu perfect.simt ca te cunosc de o viata intreaga asa cum dimineata de primavara se repeta an de an in viata mea.sa respir aerul racoros,sa imi intre in suflet,sa simt miros de primavara…sa simt miros de nou…un nou pe care il cunosc de o viata intreaga.sa beau ceai cand spre surprinderea mea ar trebui sa mananc prima data… …. esti chiar tu…rasaritul meu.imi pun o dorinta sa mi se repete aceasta zi intotdeauna…si sorbind din ceaiul care inca emana vapori parfumatzi cu miros de caise…lumina se joaca intr-una alcatuind nebunaticii zori de zi…este inca prea devreme si prea devreme pentru nimic.mi se incing mainile de la cescuta de ceai.poate este singura modalitate de a afla ca traiesc aceste sentimente cu adevarat.ma frige la degete…dar imi place. ………………………… ma regasesc in ceea ce imi povestesti.este parca as cunoaste fiecare cuvant de al tau…se repeta la nesfarsit si asa ma simt imbratisata de intelesul bun al sau…cum reusesti sa ai grija de sentimentele mele?nimeni nu a reusit asta pana acuma.am fost taiata de multe ori cu cuvinte prefacute…tu stii sa le tii mereu in lant.desi nu vad ceea ce imi zici imi demonstrezi asta pentru ca ma faci sa te simt.si totusi cine esti tu…
No comments:
Post a Comment