Ii privesc de la distanta ….Inca un morman de vorbe spuse se asterne intre ei..Se cunosteau dar oare se stiau? Isi negau prezenta in ganduri cu o tarie nemaintalnita, insa acest lucru revela cu totul altceva…loviturile constiintei lor... una singura,desi erau doi....erau mai puternice decat autocontrolul ce il are un ucigas in serie…De fapt, ei asta erau…ucigasii propriilor sentimente,incercand sa le inabuse cu perne din puf ,dar cu o vointa de fier…omorand dadeau dovada de un sadism rar intalnit,care nu ai spune ca s-ar putea naste dintr –un sentiment nobil,desi asa era.Strigatul ei de durere era ca o soapta pentru el, …dar ambii erau speriati de posibila pierdere a instrumentului torturii proprii...caci, oricat ar fi incercat ei sa nege, el ii auzea soapta si simtea ca asurzeste iar ea ar fi vrut sa il elibereze din stransoare.Dar nu….era prea simplu pentru ei sa si dea jos mastile si astfel, ramaneau la autoflagelarea sufleteasca…
No comments:
Post a Comment