M-am impacat intr-un mod straniu cu Xti si o fac pe Blair , spre binele ei. Nu am stiut niciodata cum sa ii spun ca Razvan isi bate joc de ea. La asta se gandeste acum doar o parte din mine.
L-am mintit pe tata la telefon spunandu-i ca lucrez... iar am mintit. Pentru ca nu vreau sa creez acasa panica . Ma descurc mai bine individual. Nu vreau sa simt sarbatorile astea in felul asta... Nu ma simt bine in preajma mamei lui, am ajuns aici cu cele mai bune intentii, sperand ca voi gasi in ea prietena care nu am avut'o niciodata. Am gresit, am uitat iar ca nu e bine sa las totul de la mine. Iar sarbatorile astea vor fi complete pentru Vally, dar nu si pentru mine. Pacat Mirela!
M'am certat cu Vally iar ieri noapte... A dat in mine prima oara in viata lui, de doua ori. Am vrut sa plec dimineata, dar nu am putut , am facut "o criza", nu mai puteam respira si nu ma puteam oprii din suspin si plans. A spus cuvinte care dor. Am vrut sa il educ. Pacat ca cei 7 ani de acasa a trebuit sa ii impun eu acum pentru a fi cu mine. Poate o sa fie bine. Dar poate plec. Nu as fi acceptat niciodata sa dea un baiat in mine. Nu accept nici acum, dar circumstantele o fac. Nu uit.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment